Page 10 - gestul in xilogravura FLORIN STOICIU 2018 internet

Gestul în xilogravură

Xilogravura.

Foarte mulți ani am refuzat să mă apropii de tehnica
aceasta, care îmi părea seacă și fără sentiment. Abia acum,
după aproape 40 de ani, am realizat de ce. O mare greșeală a
profesorilor și pedagogilor din artele vizuale a fost și este să
înceapă învățarea tehnicilor și tehnologiilor de imprimare din
punct de vedere al apariției istorice cronologice. Un nonsens!
Așa cum un copil nu va merge pe bârnă, tot așa un artist tânăr
nu va putea să sintetizeze o formă fără să știe cum arată și cum
poate fi reprezentată acea formă. De multe ori această comoditate
a profesorului de a preda repede un demers vizual este în
defavoarea construcției mentale a unui viitor artist. Spectacolul
imprimării anulează de cele mai multe ori creativitatea și starea
gestului firesc al unui travaliu vizual. Dacă ne gândim logic,
fiecare dintre noi am gesticulat la început și am învățat mult
mai târziu să ascultăm și să vorbim. Nu întâmplător spunem
despre desenele copiilor că la începutul existenței sunt sincere
și pline de gest. Este o metodă de comunicare care dispare în
timp, după învățarea scrierii.
Și acum îmi este greu să mă exprim prin scris. Mi-ar
fi mai ușor să iau o pensulă și să desenez ceva care prin gestul
datorat unei stări interioare să vă arate ce vreau să spun. De
multe ori atunci când vorbim gesticulăm. Semnele virtuale
create sunt mult mai explicite. Doi oameni care nu cunosc
aceeași limbă se vor înțelege prin gesturi. Într- o lume tăcută
a artei bidimensionale și nu numai, gestul creează sonoritatea
unei opere muzicale. Spunem că vibrează, că empatizează cu
starea noastră lăuntrică, că este vie, o imagine dintr- o poveste
doar de noi știută. Noi artiștii, ne bucurăm de fiecare semn pe
care îl facem datorită unui gest de cele mai multe ori instinctiv.
Probabil, reminiscențele copilăriei se trezesc în atitudinea
noastră aparent creatoare. Ne place să „copilărim”, să credem
că vom rămâne în aceeași puritate a unui gest necontrolat. De
multe ori ne auzim spunând: „Uite! A ieșit!”. Cu cât elaborăm
mai mult o imagine, o lucrare, cu atât ne îndepărtăm de starea
naturală a lucrurilor. De multe ori nu ne mai place ce am vrut să
facem. Oare de ce ? Căutarea formei perfecte dăunează formei

10