Page 194 - gestul in xilogravura FLORIN STOICIU 2018 internet

Gestul în xilogravură

PIGMENT, pigmenţi,
1. Substanţă colorată naturală produsă de celulele plantelor şi animalelor şi care colorează în mod specific
ţesuturile sau lichidele organice ale acestora. 2. Particulă solidă, colorată, insolubilă în mediul în care este
suspendată, întrebuinţată în industrie pentru colorare. – Din fr. pigment.

PENSULĂ, pensule,
Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de
metal, care serveşte mai ales la întinderea vopselelor şi a lacurilor pe o suprafaţă. – Din germ. Pinsel.

PASTEL, pasteluri,
Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenţi pulverizaţi, amestecaţi cu talc şi cu gumă arabică.
Desen executat cu acest fel de creioane. – Din fr. pastel, it. pastello. În gravură se folosesc atât pastelurile uleioase
pentru a determina o suprafaţă activă cât şi pastelurile uscate pentru a monotipiza o stampă.

PLACĂ- (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime
uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.

PLĂCILE DE LEMN
Xilogravura poate folosi diferite esenţe de lemn. Palmierul (buxus caucazian) este lemnul cel mai dens şi mai
tare. La gravare, dă o linie fină şi curată. Fagul era socotit, înainte de întrebuinţarea lemnului de palmier, ca
unul dintre cele mai bune materiale pentru gravarea pe lemn vertical. T. Bewick, fondatorul gravurii pe lemn
vertical, a fost cel dintâi care a gravat pe lemn de fag. Dar fagul este mult mai moale decât palmierul şi nu este
atât de omogen ca material, datorită unor intervale mari între cercurile fibrei. Părul se apropie ca densitate de
palmier iar semnele gravate pot beneficia de o linie catifelată. Gravorii profesionişti mai folosesc şi alte specii
de lemn ca arţarul, mesteacănul, teiul. Materialităţile rezultate se bazează pe atributele specifice ale acestor
esenţe: marea porozitate şi intervalele mari dintre cercurile fibrelor. De obicei, pentru a preântâmpina aceste
neajunsuri, plăcile de lemn sunt fierte în ulei de in. După acestă prelucrare, placa devine mai densă şi nu mai
absoarbe exagerat cerneala după încerneluire.

PERNIŢA DIN PIELE SAU DIN PÂNZĂ DE SAC
Pentru gravura în lemn, uneori şi la micile gravuri în oţel, gravorul are nevoie de o perniţă din piele sau
din pânză de sac, umplută cu nisip. Această perniţă joacă un rol foarte important la gravarea pe placă a
liniilor care nu sunt orizontale, în acest caz nu se recomandă mişcarea dăltiţei ci a plăcii. Acest procedeu dă
posibilitatea obţinerii unor linii pure la orice semicerc sau întoarcere.

Dacă ne-am baza pe traseele dăltiţei realizate prin întoarcerea ei, liniile rezultate ar fi incerte şi cu o geometrie
a inciziei variabilă.

Astfel, este mult mai indicată rotirea plăcii pe suportul perniţei, pentru realizarea unor tăieturi cu o geomerie
asigurată.

Pe de altă parte, cu ajutorul acestui suport placa de gravat poate primi poziţii cu unghiuri variate faţă de unghiul
de vedere şi poziţia preferată a gravorului.

PIATRA PONCE
Pentru şlefuitul lemnului şi a linolemului este nevoie de o piatră ponce, în bucăţi tăiate orizontal cu fierăstrăul.
Acestea se freacă între ele până ce devin netede, de aşa manieră încât la operaţiunea de şlefuire, să nu lase

194