Page 192 - gestul in xilogravura FLORIN STOICIU 2018 internet

Gestul în xilogravură

CLIŞEUL
1. Formă de tipar plană sau cilindrică, cofecţionată din metal, lemn, cauciuc, materiale sintetice etc., care conţine
copia unui text sau desen şi cu ajutorul căreia se reproduce şi se imprimă originalul. Clişeul are o suprafaţă activă
cu elemente tipăritoare şi alta neutră, care nu primeşte cerneală la imprimare. Desenul se execută prin gravare
manuală, mecanică, electromecanică, fotomecanică sau fotochimică. Clişeul se multiplică prin stereotipare sau
galvanoplastie la tipar înalt, prin repetare şi multiplicare fotografică pentru toate procedeele de tipărire. La
tiparul policrom se prepară câte un clişeu parţial pentru fiecare culoare. -Clişeu cu raster, clişeu tipografic sau
ofset obţinut cu ajutorul unui raster care permite reproducerea imaginilor în semitonuri. -Clişeu galvanic, clişeu
metalic, de pildă zincografic, acoperit, prin depunere galvanică, cu metale dure în vederea obţinerii unor tiraje
mari. Prin metalizare cu crom se pot realiza tiraje până la două milioane de exemplare; -Clişeu în similigravură,
formă de tipar înalt divizată în puncte, pentru tipărirea reproducerilor monocrome (autotipii) sau policrome
(tricromii) în semitonuri; -Clişeu îngropat- înseamnă un clişeu încadrat de text pe două sau mai multe laturi.
Clişeul încadrat pe două laturi se aşează în capul sau la baza paginii, cel pe trei laturi, în partea superioară
a paginii, cel pe patru laturi, în centrul optic al paginii; -Clişeu linear- clişeul care are la bază un original cu
elemente de aceeaşi intensitate, fără semitonuri. Desenul se poate face direct pe placă sau se transpune prin
transport, după ce a fost executat cu tuş litografic sau cerneală autografică pe hârtie specială. Pentru desene în
creion, se va folosi un creion gras litografic pe hârtie granulată. Alteori se recurge la transport indirect: desenul
se face mai întâi pe o piatră litografică şi de pe aceasta se transportă pe placa de zinc. Cel mai utilizat procedeu
este copierea fotografică a desenului pe placă. Clişeul linear se foloseşte pentru a reproduce desene în peniţă sau
creion, litografii monocrome, gravuri în piatră, cupru, oţel etc.; -Clişeu lipit- clişeu pentru tipar înalt, preparat
pe o placă de stereotipie cu scopul de a obţine imagini clare. Se foloseşte pentru periodice ilustrate; -Clişeu
mixt- clişeu realizat prin combinarea procedeelor de clişeu cu raster şi liniar; -Clişeu ofset- clişeu metalic
(zinc sau aluminiu) executat de obicei pe cale fotochimică, în care placa este mai întâi sensibilizată prin două
structuri suprapuse care permit o corodare mai profundă. Imprimarea cu clişeul ofset se face planografic prin
intermediul unei pelicule de cauciuc; -Clişeu permatip- formă de tipar înalt compusă din straturi şi obţinută
prin presarea directă a unei combinaţii de materii plastice după plăci zincografice pe care s-au lăsat marginile şi
părţile neutre. Clişeul permatip prezintă astfel o suprafaţă activă foarte dură, susţinută de un strat intermediar
de masă termoplastică ce formează un fel de pernă elastică datorită căreia pot fi efectuate variaţii foarte fine
ale tiparului, corespunzător calităţii suprafeţei şi grosimii hârtiei. Clişeul permatip se fixează pe un suport de
magneziu sau de aluminiu. Se foloseşte mai ales la imprimare pe carton şi folii, în mai multe culori, la maşini
rotative şi plane de tipar înalt; -Clişeu tăiat- clişeu executat prin gravare manuală, într-un material uşor de
prelucrat (carton, celuloid, lemn, linoleum, plumb etc.) prin tăiere cu dăltiţa şi cuţitaşul. Se foloseşte ca clişeu de
fond, alb-negru, la confecţionarea de ornamente, litere de corp mare, pentru inscripţii, viniete, pentru ilustraţii
de artă etc.; -Clişeu zincografic- clişeu obţinut pe o placă de zinc acoperită cu un strat fotosensibil ce se expune
la lumină prin intermediul unui negativ al imaginii de reprodus, după care se developează. Se presară apoi praf
de asfalt de siria care aderă, prin încălzire, la părţile plăcii ce nu trebuie adâncite, celelalte fiind supuse acţiunii
unui acid.

CREION
maniera creion- Procedeu de gravura care imită desenul in creion- “maniere au crayon”. Compoziţia se execută
prin perforarea stratului de verni, care acoperă placa, cu o serie de instrumente ascuţite şi ace de diferite forme
si mărimi. Dupa corodare imaginea se retuşează. Paternitatea acestei tehnici a fost revendicata de trei gravori
francezi: Gilles Demarteau (1722-1776), Jean Charles Francois [1717-1769] si Louis Bonnet [1743-1793].
Acesta din urmă a gravat în culori, folosind o placă pentru fiecare ton sau culoare. Maniera creion a fost utilizată
mai ales pentru a obţine reproducere dupa desenele artiştilor “galanţi” ai epocii: Boucher, Fragonard şi Watteau.
Odată cu apariţia litografiei, maniera creion a căzut în desuetitudine.
GRAVURA-arta şi tehnica de a trasa, inciza sau grava desenul pe un material, in adâncime, relief sau în plan.

192