5 1 2 3 4
 

CURRICULUM VITAE

               dr. Florin Stoiciu - este unul dintre prestigiosii gravori ai contemporaneitaţii. Prin proiectul sau de 9 zile („Noua zile dintr- un an”) si-a demonstrat valenţele de exprimare concisa intr-un interval de timp dat. Ar putea fi asemuit cu un extemporal cu subiect autoimpus: compunere si descompunere a trupului uman. Printr-un „puzzle” de placi de oţel gravate in tehnica aquatinta, el si- a propus doua obiective: o reprezentare de ansamblu a unui nud („Alexandra”) si obţinerea unei suite de lucrari mici, independente, ce aparent sunt abstracţiuni fara motiv de baza. Spiritul ludic domina intenţia. Rezultatul este fastuos si convingator! Pe langa lucrarea cu intenţii monumentale, piesele ei disparate propun un recompresat exerciţiu de imaginaţie pentru cel ce a vazut ansamblul.              
                Alaturi de piesa finita de arta, un aport esenţial la cunoasterea travaliului autorului il constiutie filmul execuţiei lucrarii ce ar putea oricand constitui material didactic si pelicula documentara demna de un premiu, la dubla specialitate; tehnicile de gravura si film. Bravo, Doctore!

Prof. univ. dr. Silvan Ionescu
25 martie 2011
Director Institutul de Istoria si Teoria Artei “G. Oprescu”
Universitatea Naţionala de Arte din Bucurestii

                Redescoperim in compunerea finala a imaginii, nu doar convieţuirea intima a lui Florin Stoiciu cu Gravura, ci si ceva ce credeam anulat, purtaţi naiv de nihilismele contemporaneitaţii: sursa eterna de inspiraţie ( in complementaritate cu altele), modelul/nudul feminin  ramane un declansator al  elaborarii estetice din care,  fie fragmentar ori deformat, nu lipseste ideea de Frumos.

Conf. Univ. Dr. Ioana Beldiman
Bucuresti, martie 2011
Decan
Facultatea de Istoria si Teoria Artei
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti

                Prin recentele sale cautari din domeniul gravurii - impartasite si studenţilor sai -, Florin Stoiciu alcatuieste un edificiu ridicat prin mijlocirea semnului grafic si a unei inefabile substanţe spirituale. Apta a intra intr-o simbioza eficienta cu semnul plastic, aceasta tinde adesea sa i se substituie, „vorbind” in locul sau - lacunar si profetic! - o limba a conceptului. In cuprinsul inefabilei arhitecturi, figura umana devine transparent-diafana. Diafana in sensul unei „duble aratari”. Florin Stoiciu ne invaţa ca omul - ivit pe placa gravorului din intreţeserea traseelor semne, a umbrelor catifelate si a luminilor deloc saturate ale aquatintei - poate fi, simultan, parte a cosmosului, dar si cosmosul insusi.

Prof. Univ. Dr. Cristian Robert Velescu
Bucuresti, martie 2011
Sef Comisia de Calitate
Universitatea Naţionala de Arte din Bucuresti

                Se cuvine, inainte de toate, sa identificam, odata cu inceperea si desfasurarea intr-o singura zi, pe parcursul a doua-trei ceasuri, a unui dens si apreciabil eveniment artistic, ca o tripla performanţa.
                Este vorba de o complexa DEMONSTRAŢIE, din care le vom reliefa pe cele trei, cu cea mai semnificativa contribuţie la activitatea de instruire artistica a universitaţii noastre dar si a seriei de evenimente expoziţionale pe care aceasta, cu o consecventa preocupare, le-a patronat in ultimii ani.
                Mai intai, merita apreciata surprinzatoarea dar inţeleapta alegere pentru acţiunea de azi, a unui spaţiu aparţinand demisolului.
                Acesta, cu o evidenta destinaţie de asigurare a bunei funcţionari a unor instalaţii, candideaza astazi, iata, la vocaţia culturala. Desi generos ca intindere, el este relativ ingust, dar ingenioasa alegere a dimensiunii lucrarilor, precum si prezentarea celei mari, centrale, cu un bun unghi de observare, creeaza premise credibile pentru o posibila expoziţie.
                In consecinţa, demisolul a devenit un spaţiu expoziţional complementar, pentru universitatea noastra si, incepand de maine, poate invita la provocari similare, pe alţi colegi ai nostri, artisti-profesori…
                Mai apoi, trebuie evidenţiat un alt aspect al demonstraţiei, cu valoare de confirmare si de relansare a unei teme incitante in viziunea estetica a contemporaneitaţii.
                Este vorba de vocaţia semnificanta si evocatoare a FRAGMENTULUI.
                Nu doar prin familiara demonstraţie a unui Mandelbrot, prin a sa teorie a fractalilor, unde FRAGMENTUL deţine si probeaza date despre INTREG, sau prin eficienta pledoarie a fragmentului de holograma, care are aceeasi virtute, ci chiar printr-o pura demonstraţie plastica.
                Florin Stoiciu, fara trucuri de retusuri ale cadrarii, pentru ca fragmentele sale, prin simpla alaturare, recompun INTREGUL, face o convingatoare demonstraţie a capacitaţii secvenţei de a da marturii estetice despre imaginea completa.
                Fiecare imagine mica, are astfel propria sa tensiune vizuala, izbutind, in acelasi timp sa presimta si sa dea marturie asupra calitaţilor estetice ale intregului.
                Nu poate fi vorba de o naiva interpretare despre realizarea unei lucrari mari, mai apoi secţionata in fragmente.        
                E mult mai degraba vorba despre o gandire a fragmentelor, capabile de a forma, prin reconstruire, un INTREG…
                Acest menţionat mai sus aspect al demonstraţiei, se constituie, in opinia noastra, in cea mai proeminenta contributie teoretica a colegului Stoiciu.
                Nu in cele din urma, ar fi de mentionat si dimensiunea pedagogica a demersului sau. Florin Stoiciu si-a atentionat atat colegii mai tineri din catedra cat si studentii care frecventeaza cursurile de gravura, asupra temei, rosturilor si mijloacelor prin care intentioneaza sa faca fata.
                Laborioasele tehnici din perimetrul aquatintei, au fost remodelate catre posibilitatea de folosire a imaginii fotografice, prin exercitii foarte specifice. Toate tentativele acestei aventuri, cu importanta miza tehnologica, au fost executate „la vedere” cu asistenta si ajutorul participantilor.
In consecinta, tema seductiei fragmentului, sub aspect estetic, a devenit o tema de studiu iar tema tehnicilor aquatinta a devenit, la randu-i, mai interesanta, s-a reimpus ca o varianta credibila in gravura romaneasca moderna si a capatat un teren incitant pentru alte posibilitati tehnologice.
                Chiar daca ar mai fi numeroase aspecte de subliniat, punctarea acestor trei dimensiuni ale demonstratiei la care ne-am referit, nu au scapat din vedere atributele contributive ale performantei de o
zi:
                „O lucrare, o expozitie, o zi” a colegului Florin Stoiciu.

Prof. univ. dr. Mihail Manescu
10 martie 2011
MASTERAT - DOCTORAT,
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti,

                Lunga traditie a literaturii artistice ne invata ca la inceput a fost manualul: retetar sau erminie, era menit sa ofere sfaturi si sa livreze solutii tehnice ori iconografice. Pe scurt, era o „carte de invatatura“ adresata in primul rand ucenicului, care avea astfel acces la „secretele“ meseriei. Mai tarziu, cand mesterul a devenit artist si a inceput sa rivalizeze cu poetul, au aparut tratatele, in care componenta teoretica si dimensiunea reflexiva articulau o meditatie pe marginea activitatii artistice. Arta devenea astfel „cosa mentale“.
                Dintr-o alta perspectiva, aceasta remarcabila transformare poate fi citita si ca trecere de la „tacere“ la locvacitate: artistul nu mai este „mut“ si devine convingator nu doar prin imaginile pe care le produce, ci si prin cuvintele pe care le foloseste, adesea cu aceeasi virtuozitate cu care manuieste penelul ori dalta.                                    
                Iata de ce André Lhote afirma ca „pictorii sunt foarte vorbareţi”, consacrand trecerea „de la paleta la masa de scris”. Și se justifica astfel: „cel mai modest ca si cel mai glorios manuitor al penelului nu poate rezista tentaţiei de a-si expune intenţiile primului vizitator binevoitor, de a-si explica particularitaţile tehnicii sau concepţia despre arta”. Subtil, Lhote adauga: „Printre pictori sunt insa si taciturni, rezervaţi si timizi. Acestia din urma, in lipsa auditoriului, isi incredinţeaza framantarile sau ambiţiile hartiei”
                Asadar, cuvantul ar fi insoţitorul obligatoriu al imaginii, explicaţia oferita de limbajul discursiv devenind apanajul/privilegiul artistului constient de (noua) lui demnitate: dupa ce s-a eliberat de condiţia inferioara a „artelor mecanice”, mesterul-artizan a devenit artist: acesta din urma a renunţat apoi la condiţia de slujitor al academiei, pentru a se dedica vocaţiei: atunci patrunde in universul rarefiat al artei eliberate de reguli si, renunţand la meseria de pictor, devine artist .
                Am facut acest mic curs pentru a introduce o carte ce constituie, in ambianta noastra culturala, o fericita exceptie. « Tehnici si maniere in gravura », volumul datorat lui Florin Stoiciu, nu reprezinta nici un manual, nici un tratat. Iar autorul nu este nici timid, nici taciturn. Dar cartea sa este cu adevarat o „carte de invatatura” rod al unui artist pasionat (unii ar spune obsedat) de secretele si virtuozitatile gravurii, pe care o practica nu doar cu o remarcabila stiinta a mestesugului, ci si (mai ales) cu originalitatea talentului sau.
                Cartea este, pe de alta parte, rezultatul unei vocatii pedagogice: profesor la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, Florin Stoiciu este un demn urmas al artistilor dascali care au inteles sa impuna, in spatiul academiei artistice autohtone, gravura ca o disciplina privilegiata, egala in drepturi cu pictura si sculptura. Intr-un fel, istoria gravurii in arta romaneasca moderna este consonanta cu istoria invatamantului artistic modern de la noi : o traditie venerabila care obliga si pe care Florin Stoiciu o onoreaza cu devotament si cu succes. O demonstreaza numarul mare de studenti ce trec, an de an, prin atelierul sau.
                Iata de ce volumul de fata reprezinta o surpriza asteptata, reunind experienta indelungata a cursurilor teoretice si practice cu talentul de a face carti frumoase. Rezultatul este un „obiect ” atragator cu o generoasa adresabilitate.                         
                Cei interesati de misterele tehnicii se pot edifica, siguri ca au recurs la o sursa crediibila de informatie ; cei pasionati de istoria gravurii vor strabate parcursul consacrat odata cu Renasterea si aparitia tiparului ; in fine, cei ce poate se intreaba care (mai) sunt rosturile contemporane se vor convinge de viabilitatea tehnicilor noi, inrudite cu noile medii ale artelor vizuale. Cu totii vor intelege misterele transpunerii de la ”suport”( oricare ar fi el, de la lemn la  cel digital) la hartie si vor aprecia identitatea specifica, unica a gravurii, care altceva decat o „simpla reproducere”.
                Intre „elogiul Mainii” pentru a-l cita pe Henri Focillon si „apologia” tehnicii, cartea lui Florin Stoiciu se recomanda ca un indrumar indispensabil si o fascinanta lectie de elocventa artistica.

Rector,
Universitatea Nationala de Arte din Bucurest
Prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu
(cuvant inainte la cartea “Tehnici si maniere in gravura” Ed. Polirom / 2011)

Conf. Univ. Dr. Florin Stoiciu
Facultatea de Arte Plastice
Departamentul Grafica
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti


  BACK pag. 8 Top ^